AFIN (Vaccinium myrtillus)

PERIOADA DE RECOLTARE: PRIMĂVARA- aprilie-iunie(frunzele),VARA- august-septembrie(fructele);
DENUMIRI POPULARE: Afin de munte, afin negru, coacăz, merișor de munte, pomușoară;
FAMILIE: Ericaceae;
HABITAT: păduri din zonele de munte.

Afinul aparține unui gen cu circa 450 de specii, un arbust înalt de 30-50 cm, cu tulpină ramificată și frunze alterne ovate, denticulate(crestate pe margini) și cu pețitol scurt.

Florile care apar din primăvară până vara, sunt verzui cu nuanțe roz, iar fructele, dulci și cărnoase, sunt bace rotunde albastre-închis.
Pentru păduri este o plantă dăunătoare deoarece împiedică prin hățișul său dezvoltarea copacilor înalți. Florile și fructele sunt uscate dupa recoltare pentru a putea fi păstrate.

PROPRIETĂȚI: antidiareic, antihemoragic, antiseptic, astringent, diuretic, hipoglicemizant.

UZ INTERN: afinele erau folosite încă din secolul I d.Hr. ca leac împotriva dezinteriei. Extractul uscat de afine îmbunătățește vederea de noapte, deoarece ajută la regenerarea rodopsinei, o cromoproteină prezentă în retină care are funcția de receptor de lumină. Bacele au proprietăți vasoconstrictoare, antidiareice și antispastice pentru căile urinare. Sucul de afine este bun pentru inflamațiile bucale și pentru afte. Decoctul de frunze este bun în caz de diabet.

UZ EXTERN: decoct de frunze pentru băi de șezut în tratamentul pentru hemoroizi. Decoct de bace și de frunze pentru curățarea porțiunilor afectate de eczeme și de dermatite. 

Patricienele romane adăugau frunze de afin în apa de baie pentru a favoriza bronzarea. Decoctul este un detersiv( DETERSÍV, -Ă adj., s. m. (substanță) care poate curăța, purifica. (< fr. détersif) al pielii, mai ales pentru punctele negre și porii dilatați.

Afinele se consumă proaspete, însă cel mai adesea sunt folosite la prepararea de siropuri și gemuri, precum și pentru ornarea torturilor, prajiturilor sau ca sos dulce pentru înghețate. Piureul sau gemul de afine însoțește drept garnitură preparatele din carne de vânat.

Din bace fermentate se face vin de afine cu conținut alcoolic scăzut. Distilând fermentatul se obține un rachiu foarte renumit in zona Alsaciei. Țăranii austrieci prepară această băutură din afine cu rădăcină de ghințură galbenă. În țara noastră se obține gustoasa afinată din macerarea bacelor în alcool alb.

Băștinașii americani din tribul Delaware considerau afinele aducătoare de pace și foloseau sucul lor pentru tatuaje corporale și pentru vopsirea țesăturilor.

Uzul excesiv de afine poate cauza favorizarea formarea caluclilor renali.

Sursa documentare: Enciclopedia delle erbe/2010